1. Totul este impermanent.
Nu poți securiza o stare de bine continuă. Poți avea bani, sănătate, familie, succes, iubire, poți face ani de terapie și meditație - și tot vei întâlni schimbarea, pierderea, boala, despărțirea și, într-un final, moartea.
Orice stare vine și pleacă.
Orice „vibe” vine și pleacă.
Maturitatea nu înseamnă să găsești formula prin care lucrurile bune nu mai pleacă. Înseamnă să descoperi o libertate care poate exista și în mijlocul schimbării.
2. Dacă tot ceea ce experimentezi se schimbă, întreabă-te: ce cunoaște schimbarea?
Corpul se schimbă. Gândurile se schimbă. Emoțiile se schimbă. Identitatea se schimbă. Stările spirituale se schimbă.
Și totuși, toate sunt cunoscute.
Aici începe pentru mine una dintre marile întrebări ale meditației:
Ce este această conștiență în care experiența apare?
3. Dar nici „observatorul” nu este neapărat ultimul văzător.
La început poate fi foarte util să descoperi: „Eu observ gândurile, deci nu sunt doar gândurile mele.”
Mai profund însă, poți investiga chiar și senzația că există „eu, aici, cel care observă”.
Unde este acest observator?
Are o formă? Are o graniță? Este separat de ceea ce observă?
Poate că la capătul investigației nu găsești un mic „martor” ascuns în spatele experienței, ci pur și simplu experiența autocunoscându-se în conștiență.
4. Nu tot disconfortul este un semn că ai greșit drumul.
Uneori tocmai pentru că devii mai conștient începi să vezi ceea ce înainte puteai evita: frică, rușine, furie, nevoi, răni, contradicții.
Trezirea nu garantează o experiență permanent plăcută.
Uneori îți mărește capacitatea de a rămâne prezent cu ceea ce te determina să fugi (chiar și fără să îți mai dai seama).
5. Acceptarea nu înseamnă pasivitate.
Poți accepta complet că acesta este momentul prezent și, în secunda următoare, să spui nu.
Poți pune o limită.
Poți pleca.
Poți protesta.
Poți schimba ceva.
Acceptarea înseamnă să nu mai consumi energie negând faptul că ceea ce există acum există deja.
6. Nu orice gând care apare în tine spune adevărul.
Mintea produce interpretări permanent.
„Nu sunt suficient.”
„Trebuie să fiu plăcut.”
„Dacă pierd asta, s-a terminat.”
„Dacă omul acesta mă respinge, înseamnă ceva despre valoarea mea.”
Faptul că un gând este familiar nu îl face adevărat.
7. Nu tot ce este „al tău” este ceea ce ești.
Ai o poveste. Ai condiționări. Ai părți. Ai răni. Ai un corp cu reacțiile lui. Ai o personalitate. Toate merită respectate.
Dar meditația deschide o întrebare radicală:
Sunt eu doar toate acestea sau acestea sunt experiențe care apar în ceea ce sunt?
8. Trezirea nu te scutește de umanitate.
Poți avea realizări spirituale reale și totuși să ai părți imature, frici, atașamente și mecanisme de apărare.
De aceea, pentru mine, după trezire vine întruparea. Nu doar: „Ce sunt eu?” ci și: „Cum trăiesc ca om ceea ce am descoperit?”
9. Nu trebuie să elimini întunericul pentru a fi întreg.
Furia, frica, gelozia, sexualitatea, nevoia de putere, rușinea sau vulnerabilitatea nu dispar pentru că ai devenit „spiritual”.
Ceea ce poate dispărea treptat este nevoia de a le exila.
Le poți vedea fără să le lași să conducă.Poți fi centrat în timp ce ești atent la tine, poți ține imperfecțiunea firească a vieții în omul ce ești și în Sinele complet, simulatan.
10. Viața nu poate fi controlată toal. Răspunsul tău poate deveni mai liber.
Poate că asta este una dintre marile schimbări.
Nu ajungi să controlezi viața. Ajungi să nu mai fii controlat la fel de ușor de fiecare lucru pe care îl face viața.Sigiranța este în tine, chiar și când nu o mai simți. Însă te poți întoarce la ea prin meditație.
11. Nu ai nevoie permanent de o experiență extraordinară.
După suficientă căutare, poți descoperi ceva aproape dezamăgitor de simplu:
Respirația aceasta.
Corpul acesta.
Sunetul acesta.
Omul din fața ta.
Conștiența acestui moment.
Tu, fiind ceea ce ești, fără plan sau mască. Fără o tehnică specială.
Poate că profunzimea nu este întotdeauna ascunsă într-o experiență misterioasă. Poate că uneori este exact ceea ce ai trecut cu vederea pentru că părea prea obișnuit.
12Și poate paradoxul cel mai mare:
Ai de lucrat cu tine ca om. Și, în același timp, poate exista o dimensiune a ceea ce ești care nu are nevoie să fie reparată.
Pentru mine, între aceste două adevăruri se află aproape toată călătoria WakeUpFlow:
Descoperă ceea ce este deja liber.
Întâlnește ceea ce încă nu poate trăi din acea libertate.
Și lasă cele două să se întâlnească în viața ta.
