Prezența este unul dintre cele mai folosite cuvinte în zona de dezvoltare personală și spiritualitate. Și, în același timp, unul dintre cele mai greșit înțelese.
Pentru unii, înseamnă să nu mai aibă gânduri.
Pentru alții, să fie relaxați.
Pentru alții, să fie mereu într-o stare bună.
Dar prezența nu este nimic din toate acestea.
Nu înseamnă să oprești mintea.
Nu înseamnă să te simți bine.
Nu înseamnă să controlezi ce apare.
Prezența este mult mai simplă. Este capacitatea de a fi în contact direct cu experiența ta, exact așa cum este, fără efort de control și fără încercarea de a o schimba.
Asta înseamnă că:
- poți avea gânduri și să fii prezent
- poți simți anxietate și să fii prezent
- poți fi obosit și să fii prezent
- poți vorbi, cântă, munci și să fii prezent
Prezența nu exclude nimic. Din contră, include tot.
Este spațiul în care experiența se desfășoară fără să fie imediat corectată, analizată sau evitată.
De aceea, pentru mulți oameni, prezența nu este inițial confortabilă. Pentru că nu este o evadare. Este o întoarcere spre tine, cu resursele de focus, claritate și stabilitate activate de concentrarea pe care o exerciți.
E o întoarcere în corp. În respirație. În senzații. În ceea ce este viu în momentul prezent. Și uneori, ceea ce este viu nu este liniște.
Ci agitație. Confuzie. Tensiune.
Dar, atunci când rămâi acolo fără să fugi, fără să grăbești și fără să controlezi, ceva începe să se schimbe. Nu pentru că ai forțat schimbarea, ci pentru că nu ai mai blocat-o. Pentru că nu ai tras concluzii negative, nu te-ai închis sau nu ai evitat, rămânând cu emoțiile în tine.
Prezența nu este o performanță. Nu este o stare perfectă. Este capacitatea de a conștientiza și de a rămâne detașat și atent.
Prezența trebuie însă testată și aplicată, doar așa poți înțelege cu adevărat ce înseamnă să fii prezent.
